Cum am invatat sa citesc literatura!

    Literatura sta la baza dezvoltarii noastre indviduale.Ea ne construieste sufletul punind caramida cu caramida la zidul personalitatii noastre.Am invatat sa citesc carti din propria mea dorinta si din influenta pofesorilor.
  Mai intii de toate am inceput cu un nivel inferior cum ar fi povestile,carti cu poezii etc.Dupa care odata cu virsta an inteles ca trebuie sa-mi largesc universul cunostintelor,trecind la un nivel mai inailt:nuvele,poeme si in fine romanele.Primul meu roman citit,"Maytrei" de Mircea Eliade,la virsta de 13 ani ,mi s-a parut unul izar,cu o introducere bizara,dar nu m-am oprit aici,deoarece aveam o dorinta arzatoare de a citi si de a dezvalui misterele ce se ascundeau in acele cuvinte.
  Am patruns in esenta romanului,numai dupa ce l-am recitit de doua ori.Probabil,nu l-am inteles din prima data ,fiindca nu corespundea nivelului meu de aspiratii.Citeam romane mai usoare,pentru ca mai apoi  sa lecturez altele mai voluminoase si dificile.Lectura ne ofera posibilitatea de a ne satisface propriile dorinte,de patrunde in lumea necunoscutului,iar vrerea de a descoperi aceste taine,ne atrage si mai mult de carti.
  Sunt pasionata de lectura,deoarece ea imi deschide larg usile spre o noua lume,iar eu ca cititor,odata ce am intrat in ea nu voi mai putea iesi.Ea ma poarta pe tarimurile imaginatiei,oblingindu-ma sa-mi imaginez eu singura tot ceea ce citesc.Ma indeamna la gindire ,meditare,iar orice cuvint citit trece prin adincul sufletului meu.In urma a mai multor lecturi,am asimilat diverse expresii celebre ,care mi-au atras  atentia ,cum ar fi :in opera "Invitatia la vals" de Mihail Drumes ce spunea:
 "Oricum era preferat iadul cu o femeie desteapta ,decit cu una proasta"
 "Iubirile mari sint tocmai acelea de care te indoiesti mai mult"
 "Banii se pot cheltui chiar piere.Averea mintii ramine insa neatinsa,nu s-a nascut pina acum hotul care sa o fure".
In operaa "Scrisoarea de dragoste" de Mihail Drumes:
 "Daca as fi sculptat ,i-as face o statuie care sa-i imortalizeze inocenta"
 "Moatea cind vine,nu te intreaba daca ti-ai trait bine viata"
etc.

Copilarie-dulce papadie!

Copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii noastre.Ea,pentru fiecare dintre noi reprezinta un basm incomprehensibil si vesnic,plin de momente frumoase si agreabile.Aceasta lume a povestilor ne-a oferit FERICIREA,ne-a facut intr-adevar sa ne simtim fericiti.Copilaria este cea mai dulce perioada,si noi fiecare din ea am muscat cite o bucata.De fiecare data ne bucuram de razele soarelui,de o albinuta sau un fluturas,de fiecare maruntis fiindca iubeam cu adevarat.Aceste maruntisuri de fiecare data ne-a umplut sufletul de bucurie.Si acum ne aducem aminte  de locurile copilariei noastre,care reprezentau niste coltisoare dragi ,ce nu au valoare si care mereu de aducea soarele pe cer.Fiind copii sufletul salta de bucurie,iar inima tresarea de iubire.Portile sufletului nostru mereu erau deschise spre iubire si frumos.Priveam lumea cu alti ochi,mai multicolori.Lumea copilariei ne parea o lume magica,plina de farmec si taine ce trebuiau descoperite de fiecare data.Cit de mult as vrea sa ma simt in pielea copilului,sa trec prin acele emotii frumoase,ce nu se uita niciodata.Cele mai placute si amuzante momente au fost acele ale copilariei noastre.Ea este o Floare,care pas cu pas a crescut ,a inflorit si era minunata ,dar nimic in viata aceasta nu este vesnic,si acea floare s-a ofilit intr-un timp scurt si demn.Din acel univers al farmecului,am pasit spre altul- al realitatii,ce se contureaza prin griji si responsabilitati enorme.Nimenea nu va avea asa o inima mare,si nu va iubi atit de adevarat ca Copilul.Odata ce devenim adolescenti/maturi uitam sa iubim cu adevarat,uitam sa ne bucuram de acel maruntis care la fine iti poate producea Fericire.

Nu va grabiti sa fiti adolescenti.Traiti copilaria din plin,caci ea este o parte din viata noastra si o parte din noi,ce nu trebuie uitata.!