Mai intii de toate am inceput cu un nivel inferior cum ar fi povestile,carti cu poezii etc.Dupa care odata cu virsta an inteles ca trebuie sa-mi largesc universul cunostintelor,trecind la un nivel mai inailt:nuvele,poeme si in fine romanele.Primul meu roman citit,"Maytrei" de Mircea Eliade,la virsta de 13 ani ,mi s-a parut unul izar,cu o introducere bizara,dar nu m-am oprit aici,deoarece aveam o dorinta arzatoare de a citi si de a dezvalui misterele ce se ascundeau in acele cuvinte.
Am patruns in esenta romanului,numai dupa ce l-am recitit de doua ori.Probabil,nu l-am inteles din prima data ,fiindca nu corespundea nivelului meu de aspiratii.Citeam romane mai usoare,pentru ca mai apoi sa lecturez altele mai voluminoase si dificile.Lectura ne ofera posibilitatea de a ne satisface propriile dorinte,de patrunde in lumea necunoscutului,iar vrerea de a descoperi aceste taine,ne atrage si mai mult de carti.
Sunt pasionata de lectura,deoarece ea imi deschide larg usile spre o noua lume,iar eu ca cititor,odata ce am intrat in ea nu voi mai putea iesi.Ea ma poarta pe tarimurile imaginatiei,oblingindu-ma sa-mi imaginez eu singura tot ceea ce citesc.Ma indeamna la gindire ,meditare,iar orice cuvint citit trece prin adincul sufletului meu.In urma a mai multor lecturi,am asimilat diverse expresii celebre ,care mi-au atras atentia ,cum ar fi :in opera "Invitatia la vals" de Mihail Drumes ce spunea:
"Oricum era preferat iadul cu o femeie desteapta ,decit cu una proasta"
"Iubirile mari sint tocmai acelea de care te indoiesti mai mult"
"Banii se pot cheltui chiar piere.Averea mintii ramine insa neatinsa,nu s-a nascut pina acum hotul care sa o fure".
In operaa "Scrisoarea de dragoste" de Mihail Drumes:
"Daca as fi sculptat ,i-as face o statuie care sa-i imortalizeze inocenta"
"Moatea cind vine,nu te intreaba daca ti-ai trait bine viata"
etc.
